BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR¹ n. Metaloid de culoare neagră-cenușie, răspândit în natură numai sub formă de combinații cu oxigenul. /<fr. bore
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR² ~uri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR¹ s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR² s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR¹ s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR² s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR¹ s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. – Fr. bore.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR², boruri, s. n. Marginea răsfrântă a pălăriei. – Fr. bord.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bor (element chimic) s. n.; simb. B
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bor (la pălărie) s. n., pl. bóruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) bor m. (d. bour, ca nor d. nour, după coarnele luĭ drepte). Trans. (Mediaș). Melc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2) bor n. (din borax). Chim. Un corp simplu solid tri- și pentavalent descoperit de Gay-Lussac și Thénard în Francia și de Davy în Anglia în 1808. E de două felurĭ: amorf și cristalizat. Cel amorf e o pulbere verzuĭe, înegrește degetele e rău conducător de electricitate și se topește la temperaturĭ înalte. Cel cristalizat e incolor și pare a fi o combinațiune de aluminiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BOR¹ (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenușiu, opac, cu luciu metalic; întrebuințat ca adaos la obținerea unor aliaje, cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune, la detecția neutronilor și la protecția contra lor în tehnica nucleară etc. A fost descoperit în 1808 de H. Davy și independent de J.L. Gay-Lussac și L.J. Thenard.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink