BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BONJURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. (în secolul trecut) Nume folosit (adesea ironic) pentru tinerii (cu idei progresiste) care, întorși după studiile făcute în Franța, aveau obiceiul de a saluta prin „bonjur”. /bonjur + suf. ~ist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BONJURÍST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BONJURÍST s. m. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. (< bonjur + -ist)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur¹ + suf. -ist.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bonjuríst m. Nume pe care Moldoveniĭ îl dădeaŭ în rîs la 1848 tinerilor fiĭ de boĭeri înturnați maĭ ales din Francia cu ideĭ de reformă, și care, îld. buna ziŭa, se salutaŭ cu bon jour. V. duelgiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink