BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIÉR ~e n. Carnet de bonuri. [Sil. -ni-er] /bon + suf. ~ier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIÉR s.n. Carnet de bonuri (1). [Pron. -ni-er. / < bon + -ier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIÉR s. n. carnet de bonuri (1). (< bon + -ier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet din care se detașează bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Din bon + suf. -ier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

boniér s. n. (sil. -ni-er), pl. boniére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

carnét-boniér s.n. Carnet care servește drept bonier ◊ „[...] ca urmare, responsabilii și casierele din asemenea unități au în prezent la îndemână carnete-bonier pentru eliberarea mărfurilor în cazul defectării caselor de marcat.” I.B. 12 XI 64 p. 2 (din carnet + bonier)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink