BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

boncănít s. n., pl. boncăníturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink