opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.

bonc1, -oancă adj. (reg, despre oi) Care este fără dinți. • pl. bonci, -ce. /etimol. nec.

bonc2 interj. v. bonca.

BONC(A)! sau BONCA-BONCA! interj. Imită sgomotul produs de bătaia ciocanului sau de loviturile picioarelor de pietre, etc. ale aceluia care se poticnește: pe drum, bonca-bonca! mă împiedecam de toate pietrele (DLVR.) [onom.].

BONC interj. v. bonca.

BONCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.

BONCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.

bonc2(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.

bonca interj. 1 (adesea repet.) Cuvînt care imită zgomotul unui șir de lovituri sacadate. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele (DELAVR.). 2 Sunetul produs de bătaia ciocanului. • și bonc interj. /onomat.

BONCA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită zgomotul produs prin lovirea unui corp tare. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. DELAVRANCEA, H. T. 92. – Variantă: bonc (ȘEZ. I 214) interj.

BONCA interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului, de lovituri sacadate etc. – Onomatopee.

bonca-bonca! onomatopee ce exprimă un umblet cu dese poticneli.

Ortografice DOOM

bonc1 interj.

bonc2 (pop.) adj. m., pl. bonci; f. boancă, pl. boance

bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boancă, pl. boance

bonc2 interj.

bonc interj.

bonca/bonca-bonca interj.

bonca/bonca-bonca interj.

bonca (-bonca) interj.

Intrare: bonc
bonc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonc
  • boncul
  • boncu‑
  • boancă
  • boanca
plural
  • bonci
  • boncii
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • bonc
  • boncului
  • boance
  • boancei
plural
  • bonci
  • boncilor
  • boance
  • boancelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bonca
bonca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bonca
bonca-bonca interjecție
compus
Surse flexiune: DOOM 3
  • bonca-bonca
bonc1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bonc
  • bon‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonc, boancăadjectiv

  • 1. regional (Despre oi) Care este fără dinți. MDA2 DEXI
etimologie:

bonca / bonca-boncainterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM
    • diferențiere adesea repetat Onomatopee care imită zgomotul produs prin lovirea unui corp tare. DLRLC
  • 2. Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva. MDA2 CADE
    • format_quote Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. DELAVRANCEA, H. T. 92. DLRLC
    • diferențiere Cuvânt care imită zgomotul unui șir de lovituri sacadate. DEXI DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.