BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe neînțelese spuse de cel care bombănește.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOMBĂNEÁLĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (O ~ inutilă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bombăneálă f., pl. elĭ. Munt. Acíunea și zgomotu bombăniriĭ. – Și bond-, dond- (Mold.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink