BOLTIȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

boltit², ~ă a [At: (a. 1654) Mss, ap. GCR I, 172 / Pl: ~iți, ~e / E: bolti] 1 Ca o boltă. 2 (D. ochi) înfundat în orbite.

boltit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bolti] Boltire (1).

boltiță sf [At: GORJAN, H. IV, 150/20 / Pl: ~țe / E: boltă + -iță] 1-2 (Șhp) Boltă (1) (mică). 3 (Trs) Odăiță (scundă) în fundul casei. 4 (Trs) Prăvălioară.

boltit, -ă adj. 1 (despre construcții, tavane etc.) Care este în formă de boltă sau de arc. ◊ fig. În zadar boltita liră ce din coardă sună (EMIN.). 2 (despre poduri) Care este în formă de arc. Rinul curge... pe sub boltite poduri (ALECS.). 3 fig. (despre ochi) Care este înfundat în orbite. Ochii suri, boltiți adînc în capul cel înțelept (EMIN.). 4 (despre frunte) Care are forma bombată. O frunte... albă, corect boltită (EMIN.). • pl. -ți, -te. /v. bolti.

boltiță s.f. Dim. al lui boltă. • pl. -e. /boltă + -iță.

BOLTIT adj. p. BOLTI. În formă de boltă, arcuit, care seamănă cu o boltă (contr. NEBOLTIT): o frunte... netedă... corect ~ă (EMIN.) .

BOLTIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. BOLTĂ.

BOLTIȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

BOLTIT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, G. 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35.

BOLTIȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. 1. v. boltă (1). Iară capul meu Pune-l-vei boltiță, Boltiță-n portiță. TEODORESCU, P. P. 91. 2. v. boltă (5). Crătința-i în două ițe, Cumpărată din boltițe. ȘEZ. IX 187.

BOLTIT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti.

BOLTIȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă.

boltiță (rar) s. f., g.-d. art. boltiței; pl. boltițe

boltiță (rar) s. f., g.-d. art. boltiței; pl. boltițe

boltiță s. f., g.-d. art. boltiței; pl. boltițe

BOLTIT adj. 1. v. arcuit. 2. v. proeminent.

BOLTIT adj. 1. arcuit, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.) 2. bombat, proeminent, (rar) scos. (O frunte ~.)