BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bolnav] – Din bg. bolnav.

bolnav, ~ă [At: CORESI, EV. VI/4 / A și: bol~ / Pl: i- / E: bg болнав] 1-2 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o boală Si: suferind. 3 a (Reg; fam; îs) – de oală Suferind de beție. 4 a (Înv; fig) Justificat. 5 a (Trs) Milog. 6 a (Trs) Ciung. 7 a (Trs) Cu un membru rupt. 8 a (Trs) Infirm. 9 (Trs) a Care este incurabil. 10 a (Trs; înv) Suferind de o boală venerică.

bolnav, -ă adj. (în opoz. cu „sănătos”) 1 (despre ființe, despre corp sau părți ale corpului) Care nu se bucură de sănătate; care suferă de o boală sau de o infirmitate. Băieții fiind bolnavi, nu puteau munci (AGÂR.). ◊ (cu determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul bolii, partea corpului atinsă de boală sau intensitatea ei). Bolnav de reumatism, petrecea ceasuri întregi singur, în nemișcare (D. ZAMF.). ◊ (deprec.) Bolnav la minte (sau la cap) = (despre oameni) care nu este în deplinătatea facultăților mintale; nebun. Bolnav la creier v. creier. ◊ Expr. Bolnav de moarte sau bolnav mort (ori copt), mort (ori copt) de bolnav = grav bolnav, foarte bolnav. Căzu la pat, bolnavă de moarte. (CR.). A cădea bolnav la pat v. cădea. ♦ (despre rațiune, minte, gîndire) Care se caracterizează prin reacții nefirești, anormale. Lucrarea sa arată o minte bolnavă. ♦ (subst.) Persoană care suferă de o boală, care și-a pierdut sănătatea. Bolnavul cerea o ulcică de apă (AGÂR.). ◊ Bolnav de nervi v. nerv. 2 (reg.; cu determ. care indică părți ale corpului) Care este schilod, infirm, ciung. Era bolnav de picioare (Istr.). 3 Ext. (despre plante, fructe, produse etc.) Care este atins de boală, care este în stare proastă sau care nu mai este întreg, alterat. Cartof bolnav. ◊ Compar. Ca frunza bolnavă a carpenului sur (I. BAR.). 4 Analog, (despre obiecte) Care este în stare proastă sau care nu mai este întreg, rezistent, trainic. Construcție bolnavă. 5 Fig. (despre oameni, colectivități) Care este alterat din punct de vedere moral, ai cărui comportament demonstrează alterarea morala. Zicea că trăiește într-o societate bolnavă, ticăloasă. ♦ (despre însușirile, caracterul, fizionomia etc. ale oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsa de vigoare, suferința (fizică sau morală). Are o înfățișare bolnavă. 6 Fig. Care este neprielnic pentru sănătate; insalubru, poluat. În mină era un aer bolnav. • acc. și (reg.) bolnav, pl. -i, -e. /<bg. болнав.

BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bolnav] – Din bg. bolnav.

BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (în opoziție cu sănătos) Atins de o boală; suferind. Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit! IOSIF, PATR. 35. El se vedea bolnav, prăpădit, fără putere de a munci, aruncat în izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. Trimet să-l întrebe de sănătate și mi se răspunde că era greu bolnav în așternut. GHICA, Ș. A. 84. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd felul bolii sau partea corpului atinsă de boală) Bolnav de inimă. Bolnav de friguri. ▭ Ochii îi erau întunecați, tulburi, nestrăvezii, cum sînt uneori ochii celor bolnavi de piept. DUMITRIU, N. 159. Nu înțeleg nimica... s-a tînguit lelea Ileana, privind cu îndoială ochii mari și bolnavi de trudă ai lui Alecuț. SADOVEANU, N. F. 107. Țipenie de om nu le deschidea ușa, parcă erau bolnavi de ciumă. CREANGĂ, P. 73. ◊ Fig. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINFSCU, O. I 52. ◊ Expr. Bolnav de moarte sau bolnav mort = grav bolnav. Slabă și stîlcită cum era, [macra] căzu la pat, bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. ♦ (Substantivat) Iordache îi zise Pîrvului, bolnavului... DUMITRIU, B. F. 32. ◊ (Adverbial, rar) Ațipise într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. – Accentuat și: (Mold., Transilv.) bolnav.

BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav.

BOLNAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care suferă de o boală; afectat de o boală; suferind. /<bulg. bolnav

bolnav a. care suferă de boală. [Bulg. BOLNAV].

bolnáv (vest) și bólnav (est), -ă adj. (bg. bolnáv. V. boală). Care suferă de o boală. – Și bonláv (Bz.).

bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; adj. f., s. f. bolnavă, pl. bolnave

bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; adj. f., s. f. bolnavă, pl. bolnave

bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; f. sg. bolnavă, pl. bolnave

bolnav

bolnav.

BOLNAV adj. (MED.) nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lânced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)

BOLNAV adj. nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)

Bolnav ≠ sănătos

bolnav (-vă), adj. – Care suferă de o boală, beteag. Bg. bolnav (Cihac; DAR); cf. boală, boli. – Der. bolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a suferi, a molipsi); bolnăvie, s. f. (înv., boală lungă); bolnăvicios, adj. (care se îmbolnăvește ușor); bolnăvos, adj. (înv., bolnăvicios); bolni, vb. (înv., a îmbolnăvi); bolnicios, adj. (rar, bolnăvicios); îmbolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a molipsi).

a fi bolnav de nasulie expr. (adol., vulg.) a fi extrem de antipatic.