BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică, cu picioare scurte. – Bold + suf. -ei.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOLDÉI ~ m. 1) Specie de câini de vânătoare cu corpul lung și cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuină; baset. 2) Câine din această specie. [Sil. bol-dei] /bold + suf. ~ei
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică; cu picioare scurte. – Din bold + suf. -ei.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

boldéi (boldéi), s. m. – Cîine de talie mică, de vînătoare. Probabil engl. bulldog, alterat în pronunțarea pop. Este cuvînt intrat în limbă în sec. XIX, ca termen de vînătoare, și se aplică numai cîinilor de rasă străină. DAR și Scriban îl derivă de la bold; nu reușim însă să ne explicăm legătura semantică între cele două cuvinte. Totuși, această apropiere spontană poate explica schimbarea pronunțării. – Der. bold(e)ică, s. f. (cățea de vînătoare). Dacă etimonul pe care îl propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s. m. (mops, cîine de pradă), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boldéi s. m., pl. boldéi, art. boldéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boldéĭ m., pl. tot așa (d. bold). Sud. Coteĭ, cățel. Un fel de cîne patic (negru cu galben) care se bagă pin vizuinĭ („îmboldește” vînatu să ĭasă). – În Tel. holdeĭ. – Fem. -eĭcă, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink