BÓINIC s. v. gladiator, luptător, războinic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bóinic (bóinică), adj. – (Înv.) Războinic, viteaz. Sl. bojnikŭ, de la boji „război”, cf. sb. bojnik (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bóĭnic m. (vsl. boĭnikŭ, sîrb. bojnik, luptător [d. boĭ, luptă], de unde și ung. bajnok, luptător, bojnyik, tîlhar. V. războĭnic). Vechĭ. Rar azĭ. Atlet, pehlivan, luptător (Negustoriĭ care se duceaŭ la Galațĭ cu căruțele aveaŭ tocmițĭ boinicĭ ca să-l apere de tîlharĭ). Fig. Bătăuș, scandalagiŭ: ajunsese boĭnicu satuluĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink