boiangerie sf [At: (a. 1788) DOC., ap. ȘIO / V: -ien-, -in-, boan- / P: bo-ian~ / Pl: ~ii / E: boiangiu + -ărie] 1 Meseria boiangiului. 2 Vopsitorie.

boiangerie s.f. 1 Meseria boiangiului. 2 Prăvălia sau atelierul boiangiului; vopsitorie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /boiangiu + -ărie.

BOIANGERIE sf. 1 🛞 ⚚ Meseria boiangiului ¶ 2 Atelierul, prăvălia boiangiului.

BOIANGERIE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie.

BOIANGERIE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Din boiangiu + suf. -ărie.

BOIANGERIE ~i f. înv. 1) Ocupația boiangiului. 2) Atelier sau întreprindere pentru vopsitul materialelor textile; vopsitorie. 3) Prăvălie de vopsele. [Art. boiangeria; G.-D. boiangeriei; Sil. bo-ian-ge-ri-e] /boiangiu + suf. ~ărie

boiangerie f. meșteșugul sau prăvălia boiangiului.

boĭangeríe f. (d. boĭangiŭ). Vest. Văpsitorie. Văpselărie. – În est boĭen- și boin-.

boangerie sf vz boiangerie

boiengerie sf vz boiangerie

boingerie sf vz boiangerie

curățătorie-boiangerie s. f. Atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte ◊ „La Drăgănești (Olt) se va da în folosință o baie populară amplasată într-o clădire în care va mai funcționa și o secție de curățătorie-boiangerie și covoare.” R.l. 11 VIII 77 p. 5 (din curățătorie + boiangerie)

boiangerie (înv.) s. f., art. boiangeria, g.-d. art. boiangeriei; (ateliere) pl. boiangerii, art. boiangeriile (desp. -ri-i-)

boiangerie (înv.) s. f., art. boiangeria, g.-d. art. boiangeriei; (ateliere) pl. boiangerii, art. boiangeriile

boiangerie s. f., art. boiangeria, g.-d. art. boiangeriei; (ateliere) pl. boiangerii, art. boiangeriile

a-i face cuiva boiangerie expr. (intl.) a umple de sânge (pe cineva) în bătaie.

BOIANGERIE s. vopsitorie. (~ de lână.)

BOIANGERIE s. vopsitorie. (~ de lînă.)