buiestraș, ~ă [At: SLAVICI, N. I, 105 / V: ~ruș / Pl: ~i, ~e / E: buiestru + -aș] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).

buiestraș, -ă s.m., adj. (pop.) (Cal) care merge în buiestru; buiestru. Încalecă pe buiestraș (SLAV.). • pl. -i, -e. și buiestruș, -ă s.m., adj. /buiestru + -aș.

buĭestráș, -ă adj. Care merge’n buĭestru: cal buĭestraș. – Și bo- (vest). V. trăpaș.