BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOIERÍE ~i f. (în societatea feudală) 1) Rang de boier. 2) Situație de boier. 3) Funcție înaltă în ierarhia administrativă a statului. 4) fig. fam. Comportare ca de boier. [Art. boieria; G.-D. boieriei; Sil. bo-ie-ri-e] /boier + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOIERÍE s. (înv.) arhonie, căftănie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boieríe s. f. (sil. bo-ie-), art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boĭeríe f. (d. boĭer). Demnitatea, calitatea de boĭer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink