boiamá, s.f. (înv.) basma (pătrată), testemel, broboadă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boiamá (-ále), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boĭamá și buĭamá f. (turc. boĭama, boĭa, basma brodată cu aur; bg. boĭama). Mun. Mod. Rar azĭ. Basma, testemel. Lelea cu buĭamale și badea cu durligele goale, se zice ironic cînd nevasta e prea bine îmbrăcată, ĭar bărbatu prea răŭ îmbrăcat. V. bariz, boccea, dermea, năframă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink