6 definiții pentru «boiștean»   declinări

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOIȘTEÁN ~éni m. Pește dulcicol, de talie mică, având spatele și laturile de culoare verde-închisă și pântecele alb-argintiu. [Sil. bo-iș-] /boiște + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic cu spatele cafeniu sau verde și burta albă, care trăiește în apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Din boiște + suf. -ean.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOIȘTEÁN s. (IHT.;Phoxinus phoxinus) (reg.) boiște, borfete, crai, crăieș, crăiete, crăieț, pitic, roșioară, roșior, sular, verdete, verzișoară, pește-crăiesc, pește-de-bătaie, peștele-doamnei, (prin Ban.) scrofiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boișteán s. m. (sil. bo-iș-), pl. boișténi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boișteán m., pl. eni (d. boiște). Nord. Un fel de obleț de munte (phoxinus levis saŭ cyprinus phoxinus) numit și verdete (vest) și iac (Stam).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink