BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÓCNĂ f. fam.: A se face (sau a îngheța) ~ a) a îngheța tare; b) a se face tare ca piatra prin îngheț. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÓCNĂ s. f. (În expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bócnă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bócnă f., pl. e (vsl. rus. bokŭ, lature, coastă, de unde se va fi dezvoltat înț. de „os”, cuv. de orig. germ., cum se vede din irlandezu bac, vechĭ bacc, din bakn, călcîĭ, cîrjă. Bern.). Dor. Arșic, petricică de jucat. Bas. Lut ars. Pl. Hîrburĭ. (Șez. 30, 151). Adv. (Mold., Munt.) Înghețat bocnă, înghețat de tot, tun, tutuc, înțepenit de ger (o apă, un om degerat). V. cĭont 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink