boclucaș a. și m. care caută bocluc sau ceartă pentru lucru de nimica.

boclucáș, -ă adj. (d. bocluc). Fam. Care face boclucurĭ, ĭubitor de ceartă. Care poate cauza neplăcerĭ, poznaș: cal boclucaș. – Și buclucaș și (Arg.) burlucaș.

BUCLUCAȘ, BOCLUCAȘ, -AȘĂ (pl. -șe) adj. și sm. f. Care face buclucuri, care caută ceartă cu lumînarea: cu omul buclucaș să nu pui boii în cîrd (VOR.); nici nu e de chip s’o scoți la capăt cu bulcucașul acesta (CRG.) .