BALCANISM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

balcanism sn [At: DN / Pl: ~e / E: Balcani + -ism] 1 Manifestare specifică a mentalității și moravurilor din zona Peninsulei Balcanice. 2-3 (Cuvânt sau) construcție specifică uneia din limbile balcanice (5).

balcanism s.n. 1 Cuvînt sau construcție sintactică specifică unor limbi balcanice. Limbaj împestrițat cu balcanisme. 2 (adesea deprec.) Fenomen specific mentalității și moravurilor din zona Peninsulei Balcanice. Balcanismul s-a infiltrat adînc în conștiința unor români. ◆ ext. Comportare care reflectă astfel de mentalități și moravuri. Mă deranjează balcanismul său. • pl. -e. /nm. pr. (munți în S-E Europei) Balcani + -ism; cf. germ. Balkanismus.

BALCANISM, balcanisme, s. n. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unor limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

BALCANISM s.n. Fenomen specific mentalității și moravurilor din zona Peninsulei Balcanice. ♦ Cuvînt sau construcție specifică uneia din limbile balcanice. [< Balcani + -ism].

BALCANISM s. n. 1. fenomen specific mentalității și moravurilor din regiunea balcanică. 2. cuvânt, obicei din această regiune. (< germ. Balkanismus)

BALCANISM ~e n. 1) Cuvânt sau expresie specifică uneia dintre limbile balcanice. 2) Ansamblu de mentalități, de deprinderi, de manifestări etc. (considerate a fi) specifice locuitorilor din Peninsula Balcanică. /Din Balcani n. pr. + suf. ~ism

balcanism s. n., pl. balcanisme

balcanism s. n., pl. balcanisme

balcanism s. n., pl. balcanisme

BALCANISM s. n. (< Balcani + suf. -ism): fenomen lingvistic, etnografic, istoric etc.; specific regiunii balcanice.