bobăreasă sf vz băbăreasă

bobăreasă s.f. Femeie care ghicește cu bobii. • pl. -ese. /bob¹ + -ăreasă.

BOBĂREASĂ (pl. -ese) sf. Femeie (mai adesea Țigancă care dă în bobi sau cu cărțile, ghicitoare, cărturăreasă (🖼 514).

bobăreasă f. femeie care dă cu bobii.

babareasă sf vz băbăreasă

băbăreasă sf [At: ȘEZ. III, 232 / V: babar- / Pl: ~ese / E: ctm borbăreasă și babă] (Reg) Femeie bătrână care știe să lecuiască, să descânte, să ghicească Si: (reg) bărbăreasă.

babareásă s.f. v. băbăreasă.

băbăreásă s.f. (reg.) Femeie bătrînă (care știe să lecuiască, să descînte, să ghicească). • pl. -ese. și babareásă s.f. /de la babă; cf. bobăreasă.

BĂBĂREASĂ (pl. -ese) sf. Babă descîntătoare: băbărease se duce la foc cu oala cu apă descîntată (ȘEZ.).

BOBITOARE sf. BOBĂREASĂ [bobi].

BĂBĂREASĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (descîntătoare).

bobár m. (d. bob). Munt. Acel care ghicește dînd în bobĭ, ghicitor. – Fem. bobăreasă, pl. ese.

băbăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. băbăresei; pl. băbărese

băbăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. băbăresei; pl. băbărese

băbăreasă s. f., g.-d. art. băbăresei; pl. băbărese

băbăreasă, băbărese s. f. 1. femeie bătrână 2. vrăjitoare

BĂBĂREASĂ s. v. babă, vrăjitoare.

băbăreasă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

bobăreasă, bobărese, s.f. (reg.) ghicitoare în bobi.