bobușor sm [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~i / E: bob + -ușor] 1 (Bot) Măzăriche (Vicia dumetorum). 2 (Bot) Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 3-4 (Șhp) Bob¹ (1) (mic) (Vicia faba).

bobușor s.n. 1 Bobuleț. 2 (bot.; reg.) Măzăriche (Vicia dumetorum). 3 (bot.; reg.) Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu florile violete, cu ale cărei boabe se hrănesc porumbeii (Vicia lathyroides). • pl. -oare. /bob¹ + -ușor.

BOBUȘOR I. sm. 🌿 1 = ORESNITĂ ¶ 2 MĂZĂRICHE1. II. sn. (pl. -șoare) dim. BOB.

bobușor m. plantă din familia leguminoaselor, numită și măzăriche, ale cării boabe servesc de nutreț porumbeilor (Vicia lathyroides).

bobușór m. (d. bob). Orașniță.

OREȘNIȚĂ, ORAJNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 Plantă cu rădăcina terminată cu mici tubercule, de mărimea alunelor, cărnoase și comestibile, cu florile roșii-purpurii plăcut mirositoare; fructele ei sînt niște păstăi lunguiețe; numită și „bobușor”, „fasolică”, „măzărică”, etc. (Lathyrus tuberosus) (🖼 3478): florile de orajniță stropeau cu sînge marginile lanului (S.-ALD.) [srb. orešac, bg. orĕšecŭ].

oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă].

bobușor (plantă) s. m.

bobușor (plantă) s. m.

bobușor s. m., pl. bobușori

BOBUȘOR s. v. lintea-pratului, măzăriche, oreșniță.

bobușor s. v. LINTEA-PRATULUI. MĂZĂRICHE. OREȘNIȚĂ.