bobotit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: boboti] 1 Ardere cu vâlvătăi și trosnituri. 2 Umflare a apelor.

bobotit², ~ă a [At: MARIAN, D. 160 / V: bub~, bubotită / Pl: ~iți, ~e / E: boboti] 1 (D. o bubă sau rană) Inflamat(ă). 2-3 (Reg; d. o bubă sau rană) Umflat(ă) Si: obrintit, (pop) cățelit. 4 (D. apă) Umflată. 5 (D. oameni) Supărat.

bobotít, -ă adj. (d. bobotesc). Unflat: bubaĭu e bobotit, gheața e bobotită de dedesupt de strînsura apelor. În Cov. bobotat.

boboti [At: DOSOFTEI, V. S. 130/9 / V: (reg) ~buti, bub~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf bobotanie] 1 vi (Reg; d. foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. 2 vr (Fig) A se înfuria. 3-4 vtr A (se) face flacără. 5 vr(a) (Reg; d. răni) A se inflama. 6 vr (D. apă) A se umfla. 7 vi(a) (D. grâu) A lega.

bobuti v vz boboti

bolboti^[1] v vz boboti

buboti v vz boboti

bubuti^[1] v vz boboti

boboti vb. IV. 1 intr. (reg.; despre foc) A arde cu vîlvătăi și trosnituri. 2 refl. (fam.; despre oameni) Fig. A se înfuria. 3 intr. (despre răni) A se infecta. 4 intr. (despre ape) A se umfla. • prez.ind. -esc. /bobot + -i.

BOBOTI (-otesc) I. vb. intr. A flăcăra, a arde cu flacără mare: Rîuri dă foc... Merg bobotind ca nește pîrjoale (BD.-DEL.). II. vb. refl. 1 A se înflăcăra, a se aprinde de mînie: nici să fi turnat unsoare pe foc, parcă nu s’ar fi bobotit mai tare (RET.) ¶ 2 🩺 A se umfla (despre o bubă); a se obrinti (despre o rană [bobot].

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Despre foc) A arde cu bobot, cu vîlvătăi, cu zgomot, cu trosnituri. V. dudui. Rîuri dă foc încolo Si-ncoace Merg bobotind ca nește pîrjoale. BUDAI-DELEANU, Ț. 315. Dragoste cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Refl. Fig. A se aprinde de mînie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc parcă nu s-ar fi bobotit mai tare de cum s-a bobotit muierea cînd a auzit vorbele acestea. RETEGANUL, P. IV 25.

BOBOTI, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vîlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Din bobot.

A BOBOTI ~esc intranz. (despre foc) A arde în văpăi, trosnind. /Din bobot

A SE BOBOTI mă ~esc intranz. (despre răni) A se umfla și a se infecta. /Din bobot

boboti v. 1. Tr. a arde cu flacără: s’aprinde și bobotește; 2. a se umfla, a clocoti. [Serb. BOBOTATI, a bubui].

bobotésc v. intr. (sîrb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacără, pălălăĭesc. Mă unflu, mă obrintesc, mă inflamez: buba bobotește. V. refl. Apele s’aŭ bobotit (s’aŭ unflat), rana s’a bobotit. Fig. Mă mîniĭ. Mă unflu, mă inflamez: fața i s’a bobotit de coșurĭ. – În Cov. mă bobotez.

boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotește, 3 pl. bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească

boboti (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotește, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 să bobotească

boboti vb., ind. prez. 1 sg. bobotesc, imperf. 3 sg. bobotea; conj. prez. 3 sg. și pl. bobotească

BOBOTIT adj. v. congestionat, inflamat, iritat, tumefiat, umflat.

bobotit adj. v. CONGESTIONAT. INFLAMAT. IRITAT. TUMEFIAT. UMFLAT.

BOBOTI vb. v. congestiona, inflama, irita, obrinti, tumefia, umfla.

boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA.

bobotit, -ă, bobotiți, -te, adj. (reg.) Umflat. – Din boboti.

boboti, bobotesc, v.i. 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind: „Focu-n vatră bobote” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (DEX, MDA).

boboti, bobotesc, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi, 1925): „Focu-n vatră bobote” (Memoria, 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu, 1990: 275). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din srb. bobotiti (Scriban); din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot) (DLRM); cf. bobotaie „vâlvătaie” (< bobot) (DEX, MDA).

boboti, vb. intranz. – 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925): „Focu-n vatră bobote” (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: „Bubă și zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce rușește, / Ce bobotește, / Ce urzâcă, / Ce beșică” (Bilțiu 1990: 275). – Probabil din bobot „flacără; foc mic” (< srb. bobot).