BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob1 (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOÁMBĂ s.f. v. bombă.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOÁMBĂ s. v. boabă, bob, grăunte, sămânță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
boámbă s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
boámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink