boace sf [At: MARIAN, D. 269 / Pl: boci / E: ml vox, vocem] (Îrg) 1 Voce. 2 Vorbă.

BOACE sf. Băn. Glas, voce; vorbă: Hai, neico, să te ’ntîlnesc, Două boci să-ți tăinuesc (HOD.) [lat. vox, vocem].

BOACĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nicio) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic.- Et. nec.

boacă sf [At: BARCIANU / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Bot; Trs; rar) Nap (Brassica napus). 2-3 (Reg) Dovleac (Cucurbita maxima, cucurbita pepo). 4 (Reg) Cap. 5 (Reg; îe) A fi tare de ~ A pricepe greu. 6 (Reg; îae) A fi nepăsător. 7 (Reg; îae) A răbda multe. 8 (Reg; îe) A nu ști (sau pricepe) (nici) – A nu ști (sau a nu pricepe) nimic.

boacă s.f. Expr. (reg.) A fi tare de boacă = a fi tare de cap; a fi prost, a fi mărginit. A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. • /cf. bechiu.

BOACĂ I. sf. familiar Cap, căpățînă, bostan. II. adv. Nimic: nu știe ~.

BOACĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. – Et. nec.

BOACĂ s. f. (În expr.) A fi tare de boacă = a) a nu-i prea păsa, a nu-și pierde cumpătul; b) a fi tare de cap, a fi prost, mărginit. A nu ști (sau pricepe) (nici) boacă = a nu ști (sau pricepe) nimic; a nu ști boabă.

BOACĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic.

boacă f. 1. căpățână: gros la boacă; 2. nimic: nu știe boacă. [V. boc].

boácă (oa dift.) f., fără pl. Fam. A nu ști boacă, a nu ști absolut nimica. V. bechĭ.

boacă (reg.) s. f. (în: a nu ști/a nu pricepe nicio/o ~)

boacă (în expr.) s. f.

boacă s. f.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

nici bechi / boacă / bucățică expr. nimic.

BOACE s. v. cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă.

boace s. v. CUVÎNT. GLAS. GRAI. GURĂ. TERMEN. VOCE. VORBĂ.

BOACĂ s. v. cap.

BOACĂ adv. v. nimic.

boacă adv. v. NIMIC.

boacă s. v. CAP.