BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care vădește lipsă de inteligență; absurd; stupid; prostesc. ◊ A o face ~ă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.) Care poate avea consecințe rele, grave; nepotrivit, prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

boácăn adj. m., pl. boácăni; f. sg. boácănă, pl. boácăne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boácăn, -ă (oa dift.) adj. Fam. Straniŭ și neplăcut: o vorbă, o treabă boacănă. V. oarzăn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boácănă (fam.) s. f., g.-d. art. boácănei; pl. boácăne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink