blockflöte [’blokflœte] s.n. (muz.) 1 Flaut drept. 2 Registru al orgilor din sec. 18 constînd din tuburi deschise (conice) sau închise (cilindrice). • /<germ. Blockflöte.

Blockflöte (cuv. germ.) 1. Flaut drept*. 2. Registru (II, 1) al orgilor din sec. 18, constând din tuburi labiale deschise, de formă conică, sau închise, de formă cilindrică.