opțiuni
  • info
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

blestemățesc, ~ească a [At: NECULCE, ap. LET. II, 229/18 / Pl: ~ești / E: blestemat + -esc] (Îvr) 1 De om blestemat. 2 Mișelesc.

blestemățesc a. de om blestemat: fapte blestemățești.

blestemăți vrt [At: CANTEMIR, IST. 114 / Pzi: ~țes / E: blestemat] (Îrg) 1-2 A (se) blestema (3). 3-4 A (se) ticăloși.

BLESTEMĂȚI (-ățesc) vb. refl. A ajunge blestemat, a se deprava.

Sinonime

BLESTEMĂȚESC adj. v. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.

blestemățesc adj. v. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUȘINOS. SCELERAT. TICĂLOS.

Intrare: blestemățesc
blestemățesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blestemățesc
  • blestemățescul
  • blestemățescu‑
  • blestemățească
  • blestemățeasca
plural
  • blestemățești
  • blestemățeștii
  • blestemățești
  • blestemățeștile
genitiv-dativ singular
  • blestemățesc
  • blestemățescului
  • blestemățești
  • blestemățeștii
plural
  • blestemățești
  • blestemățeștilor
  • blestemățești
  • blestemățeștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: blestemăți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blestemăți
  • blestemățire
  • blestemățit
  • blestemățitu‑
  • blestemățind
  • blestemățindu‑
 singular plural
  • blestemățește
  • blestemățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blestemățesc
 (să)
  • blestemățesc
  • blestemățeam
  • blestemății
  • blestemățisem
a II-a (tu)
  • blestemățești
 (să)
  • blestemățești
  • blestemățeai
  • blestemățiși
  • blestemățiseși
a III-a (el, ea)
  • blestemățește
 (să)
  • blestemățească
  • blestemățea
  • blestemăți
  • blestemățise
plural I (noi)
  • blestemățim
 (să)
  • blestemățim
  • blestemățeam
  • blestemățirăm
  • blestemățiserăm
  • blestemățisem
a II-a (voi)
  • blestemățiți
 (să)
  • blestemățiți
  • blestemățeați
  • blestemățirăți
  • blestemățiserăți
  • blestemățiseți
a III-a (ei, ele)
  • blestemățesc
 (să)
  • blestemățească
  • blestemățeau
  • blestemățiră
  • blestemățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blestemățesc, blestemățeascăadjectiv

învechit rar
  • 1. De om blestemat. MDA2
  • 2. Mișelesc. MDA2
    sinonime: mișelesc
etimologie:
  • blestemat + -esc MDA2

blestemăți, blestemățescverb

învechit regional
  • 1. A (se) blestema. MDA2
  • 2. A (se) ticăloși. MDA2
etimologie:
  • blestemat MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.