BLÉNDĂ¹ s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÉNDĂ f. Sulfură de zinc în stare naturală. /<germ. Blende, fr. blende
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÉNDĂ s. f. Minereu care conține sulfură de zinc. – Germ. Blende (fr. blende).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÉNDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) II. v. diafragmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bléndă s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bléndă f., pl. e (fr. blende, germ. blende). Min. O peatră care seamănă cu diamantu și care e o sulfură de zinc (SZn).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bléndă f. pl. e (fr. blende). Sec. 19. Un fel de dantelă fină de mătase. – Vulg. (Munt.) bleondă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink