bleáznă V. blaznă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bláznă f. pl. azne (vsl. blaznŭ, blaznĭ, greșeală, scandal, blazna, împedecare. V. blăznesc, nebleznic, săblaznă). Vechĭ. Înșelăcĭune, amăgire, cursă; sminteală, greșală. Azĭ. Fig. Monstru, iazmă, pocitanie, arătare (pin aluz. la diavolu amăgitor): o blaznă de om. Om prost, păcătos. – Și bleaznă, pl. blezne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink