bleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

BLEASC s. v. spirit, suflet.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink

BLEÁȘC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleașc. /Onomat.
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când merge prin băltoace. – Onomatopee.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

bleáșc interj.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink