2 definiții pentru blaznic
Explicative DEX
blaznic, ~ă a [At: ȘEZ. II, 150 / Pl: ~ici, -ice / E: ucr блазнюк] (Mol; d. oameni) Bun, sfios.
bláznic, -ă adj. (sîrb. blaznik, lingușitor, dezmierdător). Suc. Blajin, modest, timid.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: blaznic
blaznic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
blaznic, blaznicăadjectiv
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.