blazgónie (blazgónii), s. f. – Prostie, enormitate, tîmpenie. – Var. blasgonie. Pol. błazgoń „ramolit” (Bogrea, Dacor., III, 727). Cf. bazaconie.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

blazgónie f. (pol. blazgon, palavragiŭ, blazgonic, a flecări). Mold. Znoavă, istorie, poznă, caraghĭozlîc (Teod. P.P. 259, și Rev. I. Crg., 3, 345).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink