BLAU s. n. (Rar; în expr.) A face blau= a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Din germ. blauer [Montag].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAU s.n. (Rar) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. [< germ. blau].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAU s. n. a face ~ = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. (< germ. blaue/Montag/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAU s. n. (Rar, în expr.) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Germ. blau [Montag].
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blau (rar) (în expr. a face ~) adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

blau s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blaŭ n. (germ. blau-montag, „lune albastră”, lunea după beție). Fam. A face blau, a nu te duce la muncă după beția de Duminică ș.a. Adv. A o face blaŭ, a ține chefu pînă dimineața.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink