BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLASTÉMĂ s. f. 1. mugur din care se va regenera un organ. 2. talul unui lichen. 3. materie vie, (semi)lichidă, din care s-au dezvoltat celulele sau organele. (< fr. blastème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

blastémă s. f., pl. blastéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blástăm, a blăstămà (est), bléstem, a -á (vest) și blástem, a blăstemá (vechĭ) v. tr. (lat. blasphémo, pop. blástemo, -áre [infl. de áestimo, áre, a prețui], d. vgr. blaspheméo, blasfemez; it. bestemmiare, pv. blastimar, cat. blastemar, sp. pg. blastimar. V. blamez, blasfem). Invoc urgia dumnezeĭască contra cuĭva: nu blăstăma pe nimenĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink