BLASFÉM s. n. 1. blasfemie, hulă. 2. blestem. (< fr. blasphème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

blasfém s. n., pl. blasfémuri/blasféme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) blasfém n., pl. e (fr. blasphème, lat. blasphémium și blaspéhemia, d. vgr. blásphemon și blasphemia. V. blăstam). Hulă, blasfemie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink