BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Rest nefolositor rezultat de la blanșiruire. – Cf. blanșiruire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu rezultat de la blanșiruire. – După germ. [Reste von] Blanchieren.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blanșír s. n., pl. blanșíruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink