BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAMÁBIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAMÁBIL adj. v. condamnabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Blamabil ≠ lăudabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blamábil adj. m., pl. blamábili; f. sg. blamábilă, pl. blamábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blamábil, -ă adj. (fr. blâmable). Reprobabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink