BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAM ~uri n. 1) Dezaprobare categorică publică a cuiva. 2) Opinie defavorabilă despre ceva sau cineva. ◊ Vot de ~ sancțiune prin care o colectivitate, o organizație etc. dezaprobă activitatea unui conducător sau a unui împuternicit. /<fr. blâme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAM s.n. Dezaprobare publică, oprobriu; exprimare a acestei dezaprobări. ◊ Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său. [Pl. -muri. / < fr. blâme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment. (< fr. blâme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobarea unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Fr. blâme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAM s. v. dezaprobare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blam s. n., pl. blámuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blam n., p. urĭ (fr. blâme). Reprobare, dezavuare: vot de blam.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink