BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Din blajin + suf. -(ă)tate.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLAJINĂTÁTE s. v. blândețe, bunătate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blajinătáte s. f., g.-d. art. blajinătății
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink