blag sm vz blagă

blagă sf [At: REV. CRIT. III, 88 / V: blag sm / E: srb blago] (Înv) 1 (Trs) Bogăție. 2 (Ban; îe) -go de el Ferice de el!

vlagă^2[1] sf vz blagă

blagă s.f. (reg.) Bogăție, avere. • pl. blăgi. /<srb. blago.

BLAGĂ sf. 1 Băn. Olten. Trans. Bogăție, avere: noi avem destulă ~ de la Dumnezeu (RET.) ¶ 2 Olten. Lucru de preț, însemnat, deosebit de bun: nu-i vre o ~! (CIAUȘ.) [srb. blago].

BLAGĂ, blăgi, s. f. (Reg.) Bogăție, avere. – Din sb. blago.

blágă f. fără pl. (vsl. blago, bunătate). Fam. Bunătate, blîndeță, milă: blaga luĭ Dumnezeŭ. Ban. Olt. (după sîrb) Bogăție.

blagă (blăgi), s. f. – Avut, bogăție. Sb. blago (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac). Se folosește mai ales în Banat și Trans.

BLAGA, Lucian (1895-1961, n. sat Lăncram, jud. Alba), poet, dramaturg, filozof și eseist român. Acad. (1936), prof. univ. de filozofia culturii la Cluj. Inițial expresionistă, cultivînd vitalismul dionisiac, de esență nietzscheană („Poemele luminii”, „Pașii profetului”), lirica sa, deschisă miracolelor lumii, este străbătută de năzuința și deznădejdea cunoașterii, de setea de transcendent, de sentimentul dorului și obsesia morții („În marea trecere”, „Lauda somnului”, „La curțile dorului”). Poeziile sale postume celebrează simbolurile germinației, devenirea cosmică, dragostea. Ca dramaturg, de formulă expresionistă, interpretează original fondul mitic („Zamolxe”, „Tulburarea apelor”, „Meșterul Manole”) și istoric național („Avram Iancu”, „Anton Pann”) sau valorifică sugestiile psihanalizei („Daria”, „Fapta”). Autobiografia „Hronicul și cîntecul vîrstelor” urmărește formarea personalității sale intelectuale. Romanul autobiografic „Luntrea lui Caron” (publicat postum, 1990), este o cronică a destinului dramatic al autorului și al poporului român după al doilea război mondial. Aforisme și cugetări („Pietre pentru templul meu”, „Discobolul”). Traduceri din literatura universală (Goethe, Lessing, Hölderlin). Este autorul unui sistem filozofic original, organizat trilogial, care cuprinde cele cinci orientări ale filozofiei în tradiția kantiană: cunoaștere („Trilogia cunoașterii”), valori („Trilogia valorilor”), cosmologie și antropologie („Trilogia cosmologică”), și are în centru ideea de mister. A criticat pozitivismul și scientismul, susținînd ideea autonomiei filozofiei și a celorlalte forme de creație. În teoria cunoașterii a pledat pentru un raționalism extatic, completînd mijloacele logice de cunoaștere (plus-cunoaștea) cu mijloacele de natură supralogică (minus-cunoașterea); a teoretizat dogma ca metodă imprimîndu-i un sens epistemologic și metafizic. În explicarea creației culturale a apelat la categoriile inconștientului și a considerat stilul drept factorul definitoriu al culturii.

BLAGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

blagă s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

BLAGĂ s.f. (Trans. SV) Bogăție, avere, bunuri. Lăzile le voi ține să le umplu de blaga ta. A 1776, 106^v. Etimologie: scr. blago. Cf. agonisită (2), bogătate, bucate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea.