BLAFÁRD, -Ă adj. 1. (despre lumină, culori) alburiu; șters. 2. (despre ten) palid, livid. (< fr. blafard)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
blafárd (-dă), adj. – Palid, fără culoare. Fr. blafard (sec. XX). Este galicism, care apare uneori în literatura contemporană.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink