BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (I).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a pune mână la blăniță expr. (glum.) a face avansuri sexuale, a iniția un contact sexual.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink