blăcíe V. îmblacie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îmblăcíŭ n., pl. ie (vsl. mlatŭ, maĭ de bătut, d. mlatiti, a îmblăti. P. epenteză, cp. cu dambla, jimblă, imbrohor). O unealtă de bătut fasolea, grîu ș. a. (Se compune dintr´o coadă numită odîrjă și dintr´un băț maĭ scurt numit hadarag, cu care se izbește, și amîndoŭă-s legate pin [!] doŭă curele numite oglăvĭ). – Și umblăcíŭ, mlăcíŭ, mlăcĭúgă, blăcíe, îmblăcíe și moloteț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink