BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZÁR adj. v. neobișnuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Bizar ≠ firesc
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizáră, pl. bizáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink