BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BIVUACÁ ~chéz intranz. (despre unități militare) A se afla în bivuac. [Sil. -vu-a-] /<fr. bivuaquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVUACÁ vb. I. intr. A sta, a se opri în bivuac. [Pron. -vu-a-. / < fr. bivouaquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVUACÁ vb. intr. (despre unități militare, alpiniști, turiști) a se opri în bivuac. (< fr. bivouaquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Fr. bivouaquer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bivuacá vb. (sil. -vu-a-), ind. prez. 1 sg. bivuachéz, 3 sg. și pl. bivuacheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bivuachéz, a -cá v. intr. (fr. bivouaquer). Tăbărăsc în corturĭ saŭ supt ceru liber. V. tr. Așez în bivuac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink