BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. [Acc. și: bivolíță] – Din bg. bivolica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍVOLIȚĂ ~e f. Femela bivolului. [G.-D. bivoliței] /<bulg. bivolica
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Fig. Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, insensibile. – Bg. bivolica.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bívoliță s. f., g.-d. art. bívoliței; pl. bívolițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bívoliță f., pl. e (d. bivol; bg. tot așa). Femela bivoluluĭ. – În nord -líță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BIVOLIȚĂ (‹ bg.) s. f. Femela bivolului. Dă o producție de lapte redusă (500-600 l anual), dar cu un conținut ridicat de grăsime (8%).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink