BÍVOL, bivoli, s. m. Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. – Din sl. byvolŭ.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de paula | Greșeală de tipar | Permalink

BÍVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, având părul aspru, de culoare neagră (sau albă), și coarnele inelate, întoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoană opulentă și greoaie. /<sl. byvolu
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BÍVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, cu părul negru sau alb, rar și aspru și cu coarne inelate întoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, mătăhălos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolŭ).
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

bívol s. m., pl. bívoli
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

iárba-bívolului s. f.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink