opțiuni
  • info
4 definiții pentru bitușă

Explicative DEX

bitușă sf [At: LB / Pl: ~șe / E: nct] (Trs; înv) 1 Procoviță pentru șa. 2 Bundă Cf cojoc, tihoarcă, folar.

bitúșă f., pl. ĭ. Trans. Cojoc, tihoarcă.

BITUȘCĂ (pl. -uști), BITUȘĂ (pl. -uși) sf. Trans. 👕 Cojocel scurt (uneori fără mîneci) pe care-l poartă bărbații și femeile (🖼 490).

Etimologice

bitușă (-șe), s. f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – Var. bitușcă; botoașe, botoșană, s. f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene.[1]

  1. Var. bitușcă (cf. def. din DAR și DLRM). — blaurb.
Intrare: bitușă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitușă
  • bitușa
plural
  • bitușe
  • bitușele
genitiv-dativ singular
  • bitușe
  • bitușei
plural
  • bitușe
  • bitușelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bitușă, bitușesubstantiv feminin

regional învechit
  • 1. Procoviță pentru șa. MDA2
  • 2. Bundă. MDA2
    sinonime: bundă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.