BISECULÁR, -Ă, biseculari, -e, adj. (Rar.) Cu vechime de două secole. – Din fr. biséculaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECULÁR ~ă (~i, ~e) Care a împlinit două sute de ani; bicentenar. /<fr. biséculaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECULÁR, -Ă adj. Care are o vechime sau o durată de două sute de ani. [Cf. fr. biséculaire, it. bisecolare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECULÁR, -Ă adj. de două secole. (< fr. biséculaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

biseculár adj. m., pl. biseculári; f. sg. biseculáră, pl. biseculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink