BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împarte în două părți egale. ◊ Plan ~ plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /<fr. bissecteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (În expr.) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – După fr. bissecteur.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. și f. bisectoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bisectór, -oáre adj. (bi- și sector). Geom. Care taĭe drept în doŭă: plan bisectar, liniĭ bisectoare. – Fem. și -trice (după lat.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTOÁRE ~ f. Dreaptă care trece prin vârful unui unghi și îl împarte în două părți egale. [Sil. -toa-re] /<fr. bissecteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTOÁRE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vârful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [< bisector, după fr. bissectrice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vârful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bisectoáre s. f., pl. bisectoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink