4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ain (Precedat de un număr) Repetat. 2 i Strigăt prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăți muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunțat.

bis2 adj.invar., interj., s.n. 1 adj.invar. (pe lîngă un număr) A doua oară; repetat. Numărul 7 bis. 2 interj. Exclamație prin care publicul solicită unui artist, unui ansamblu repetarea unui număr dintr-un program artistic, a unei arii etc. 3 s.n. Număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. • pl. -uri. /<fr. bis, lat. bis „de două ori”.

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

BIS, bisuri, s. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.

BIS adv. (Numai pe lîngă un număr) A doua oară, repetat. Numărul 31 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție)! Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului.

BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).

BIS adj.invar. A doua oară, repetat. // interj. Exclamație folosită de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. să repete un număr din program, o arie etc. [< lat. bis – de două ori].

BIS2 I. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat. II. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc. III. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)

BIS2 interj. (se folosește pentru a exprima dorința spectatorilor de a repeta un număr dintr-un program, o arie etc.). /<lat. bis

BIS1 adj. invar. (precedat de un număr) Care se repetă a doua oară; repetat a doua oară. /<lat. bis

bis adv. a doua oară: numărul 3 bis, al doilea număr 3.

*bis num. adv. (lat. bis V. bi-). A doŭa oară, de două orĭ: număru 10 bis (mai bune număru 10 A, B, C ș.a.). Cînd se strigă artiștilor „bis”, înseamnă că-s rugațĭ să repete pasagiu. Prefix care arată duplicarea: (uneori redus la bi-): biconvex, biconcav, bioxid, bisaunal. V. di-.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-.

bi- [At: DA / E: fr bi-] Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de substantive și adjective.

biș sm [At: BĂCESCU, P. 42 / Pl: ~i / E: ns cf bici „bivol”] (Iht; îc) ~-cu-coarne Somn american.

bi- Elem. de compunere „de două ori”, „dublu”. • și bis-. /<fr. bi-; cf. lat. bis „de două ori”.

BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-

BI- Element de compunere însemnînd «dublu», «de două ori (mai mult)», care servește la formarea unor adjective, ca: bianual, bivalent, biplan etc., și a unor substantive, ca: bioxid, birefringență etc.

BI- Element de compunere însemnînd „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Fr. bi- (lat. lit. bis).

BI- Element prim de compunere savantă care are semnificația „de două ori”, „dublu”. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori].

BI-/BIS- elem. „doi”, „de două ori”, „dublu”. (< fr. bi-, bis-, cf. lat. bis)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bis1 adj. invar. (numărul 10 ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIS adj. invar. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

BIS adj. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bis adv.1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis.Der. bisa, vb. (a repeta).

bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoțește adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. față de formațiile pe baza cuvintelor care au și uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bis (cuv. lat. „de două ori”) 1. Termen prin care i se indică interpretului să execute de două ori consecutiv pasajul cuprins între două bare (I, 3) de măsuri (înlocuind, pentru pasaje foarte mici, da capo sau dal segno*). 2. Exclamație prin care auditoriul din sală (operă, concert) își exprimă dorința de a asculta încă o dată o anumită lucrare sau o parte de lucrare (ex. o arie*).

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-.~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man2), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom2), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafrază după Horațiu, „Ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a plăcut doar o dată, însă altul va plăcea chiar repetat de zece ori”).

Bis repetita placent (lat. „Lucrurile repetate plac”) – Originea acestui aforism se află în Arta poetică a lui Horațiu care spune în versul 365: „Haec placuit semel, haec deciens repetita placebit”, adică: sînt lucruri care plac numai o dată, dar altele, chiar dacă ar fi repetate de zece ori, tot plac. În acest sens trebuie folosit adagiul de mai sus. Și într-adevăr, cu aceeași semnificație s-a referit la el Tudor Arghezi, cînd în „tableta” închinată Bucureștiului, aprecia că acest oraș e un subiect care, chiar dacă e tratat de zece ori, tot plăcut rămîne. LIT.

Intrare: bis (adj.)
bis2 (adj., interj.) adjectiv invariabil interjecție
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bis
  • bi
Intrare: bis (s.n.)
bis1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bis
  • bisul
  • bisu‑
plural
  • bisuri
  • bisurile
genitiv-dativ singular
  • bis
  • bisului
plural
  • bisuri
  • bisurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bi(s)
Intrare: biș
biș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bisadjectiv invariabil, interjecție

  • 1. (Precedat de un număr) A doua oară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: repetat
    • format_quote Numărul 3 bis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. interjecție Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

bis, bisurisubstantiv neutru

  • 1. Număr prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. DEX '09 MDN '00
etimologie:

bielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.